A-ti complica viata inutil este o arta care apartine prin excelenta adultului din noi. Daca simti ca aceasta arta nu a dat roade prea bune in viata ta de pana acum, abandoneaza-te astazi in fata copilului tau interior! Intreaba-l ce-si doreste si cum poti sa faci ca totul sa fie din nou simplu, ca atunci cand aveai 4 ani? Intreaba-l cum poti sa-l faci sa se simta bine si fa ceva pentru el astazi. Fa acel lucru dupa care sufletul tau de copil tanjeste de atata timp! Ai avut pana acum naivitatea sa crezi ca-l vei putea reduce la tacere, ca sa nu te mai incurce atunci cand tu ai treburi serioase de facut.

Treburi atat de importante, de care “iti depinde viata”. Insa astazi copilul din tine urla si va veni o zi, daca nu a venit deja, in care nu vei mai putea sa-l ignori. Si vei vedea ca viata nu depinde atat de mult de treburile serioase pe care le indeplinesti tu acum cu ardoare, si nu poate fi implinita fara lucrurile mult mai simple pentru care nu-ti gasesti niciodata timp.

Asculta-ti urletul din urechi si simte dorul din inima! De ce iti este cel mai tare dor? Ce vrea copilul din tine sa faca? Sa se zbenguie prin parc, sa chiuleasca cateva ore de la serviciu, sa manance o inghetata, sa se plimbe cu rolele sau sa se uite la desene animate? Sa se joace cu un catelus, sa mangaie o pisica, sa se plimbe cu bicicleta?

Sau poate sa-si deseneze un sotron pe asfalt ? Sotron, da! Ce joc minunat e acest sotron pentru tine, copile…

Deseneaza-ti astazi un sotron, in minte si in suflet, si bucura-te de pasii mici pe care ii faci, bucura-te cand arunci piatra in locul potrivit, bucura-te cand gresesti si stai o tura pe margine si bucura-te atunci cand totul este la locul potrivit si poti sa simti bucuria saltului facut inspre urmatoarea casuta.

Bucura-te in fiecare moment, pentru ca sotronul e la fel ca viata, si nu e despre a fi perfect la fiecare miscare! Nu e despre a fi rigid si serios, ci despre a fi flexibil si a te bucura de fiecare data cand incerci sa pasesti in urmatorul loc desenat de tine, pentru tine.

Deseneaza-ti fiecara casuta a sotronului cu dragoste si cu certitudinea ca vei pasi intr-o buna zi in ea. Nu conteaza cat iti va lua, pentru ca nimeni nu joaca sotron cu ochii pe ceas si nimeni nu nimereste la rand toate casutele desenate. Dragostea fata de joc ne permite sa ne bucuram cand piatra pica alaturi sau cand calcam cu piciorul pe linie. Si daca e momentul sa facem loc altcuiva sa paseasca in casute, atunci putem sa ne bucuram alaturi de el si el sa va bucura alaturi de noi. Pentru ca este o curgere fireasca a bucuriei in acest joc si in aceasta viata.

Astazi, copilului din tine, nu-i doresc decat sa-si gaseasca bucuria sub forma unui sotron!